Atelier de comunicare pentru conversațiile pe care niciun medic nu le poate evita.
Există o întrebare pe care aproape toți medicii au învățat, la un moment dat, să o amâne, să o scurteze sau să o îmbrace în protocoale.
„Cât timp mai am?”
Uneori este rostită direct.
Alteori apare sub forma unei priviri.
Sau a unei tăceri.
Sau a unui aparținător care întreabă în locul pacientului.
Nu pentru că medicilor nu le pasă.
Ci pentru că aproape nimeni nu i-a învățat cum să rămână cu adevărat prezenți într-o astfel de conversație.
Nu doar corecți.
Nu doar empatici în teorie.
Ci prezenți.
În corp.
În voce.
În tăcere.
Atelierul „Cât timp mai am?” pornește exact din acest loc.
De ce nu este "încă un curs de comunicare medicală"
Există deja formări excelente despre comunicarea veștilor dificile.
SPIKES.
Protocoale.
Ghiduri.
Recomandări.
Toate sunt utile.
Dar un protocol nu poate înlocui prezența.
Un medic care urmează impecabil pașii unui algoritm poate transmite, fără să-și dea seama, exact opusul intenției sale.
Pacientul simte imediat dacă vorbești cu el sau dacă urmezi un protocol.
Eu nu vin din medicină.
Vin din teatru.
Și de peste treizeci de ani lucrez cu un lucru pe care teatrul îl studiază obsesiv:
ce se întâmplă între doi oameni atunci când unul îl privește cu adevărat pe celălalt.
Un actor nu repetă emoția.
O recreează.
De fiecare dată.
În fața unui public care simte instantaneu orice fals.
Aceleași mecanisme funcționează și într-un cabinet.
Pacientul nu are nevoie de un actor.
Dar are nevoie de un medic prezent.
Ce facem, concret
Acesta nu este un atelier cu slide-uri.
Este un spațiu de lucru.
Participanții exersează conversații reale, construite pornind de la propria lor practică.
Înainte de atelier primesc câteva întrebări scurte.
Pornind de la răspunsurile lor, construiesc scenarii inspirate din situațiile pe care le întâlnesc cel mai des.
Nu cazuri generice.
Nu dialoguri standard.
Ci exact conversațiile pe care le evită sau care îi urmăresc mult timp după ce ies din spital.
În timpul atelierului, rolurile pacienților și ale aparținătorilor sunt interpretate de un actor profesionist.
Medicul rămâne medic.
Nu joacă teatru.
Poartă conversația.
Iar apoi o putem opri.
Analiza.
Relua.
Schimba.
Observa.
Încerca din nou.
La fel cum un regizor lucrează cu un actor înainte de premieră.
Cum a fost pentru participanți
Cel mai bine pot răspunde chiar cei care au fost în sală.
Ce antrenăm împreună
Nu memorăm replici.
Antrenăm prezența.
Lucrăm cu lucruri aparent mici, dar care schimbă radical o conversație:
-
cum intri în cameră;
-
unde te așezi;
-
ce transmite corpul înainte să vorbești;
-
cum folosești tăcerea;
-
cum asculți fără să te grăbești spre soluție;
-
cum gestionezi emoția pacientului;
-
cum răspunzi unui aparținător furios;
-
cum închei conversația fără să pleci cu ea acasă.
Nu există formulări perfecte.
Există doar variante mai bune decât cele cu care ai intrat.
Prima ediție
- 18 iulie 2026
- FNT The Youth – București
- 4 medici hematologi
- Actor profesionist în rolul pacienților și aparținătorilor
- Aproximativ 3 ore de lucru pe scenarii construite individual
Prima ediție a fost intenționat mică.
Patru medici.
Aproape trei ore.
Fiecare a lucrat pe propriile situații.
Fără prezentări PowerPoint.
Fără scenarii standard.
Fără demonstrații.
Doar conversații reale.
Uneori scena era oprită după câteva zeci de secunde.
Nu pentru că cineva greșise.
Ci pentru că o schimbare aparent minoră — o pauză, o privire, o reformulare — modifica complet reacția pacientului.
Au fost conversații despre:
-
diagnostic;
-
recidivă;
-
schimbarea obiectivului terapeutic;
-
îngrijire paliativă;
-
aparținători aflați în negare.
Dar, mai ales, au fost conversații despre cum rămâi om într-un rol profesional care te obligă, uneori, să spui lucruri imposibil de spus.
Ce au spus participanții
„A fost un atelier solicitant, pentru că ne-a scos din zona de confort, dar extrem de util. Cred că astfel de exerciții îi ajută atât pe medicii tineri, cât și pe cei cu experiență, prin exersarea empatiei și conștientizarea a ceea ce transmitem pacienților.”
Mara Bălan
Medic rezident hematologie
„Atelierul mi-a oferit o perspectivă clară asupra lucrurilor pe care le am de dezvoltat în comunicarea și prezența mea profesională.”
Amalia Mîrșanu
Medic rezident hematologie
„Observațiile despre mimică și gesturi au fost extrem de practice. Sunt detalii aparent mici, dar pot schimba complet dinamica unei conversații în care trebuie să anunțăm un diagnostic dificil.”
Claudia Chițiboi
Medic rezident hematologie
Ce urmează
Prima ediție nu a fost o demonstrație.
A fost un test.
Am vrut să văd dacă ceea ce funcționează de zeci de ani în teatru poate deveni un instrument real pentru una dintre cele mai dificile componente ale practicii medicale.
Răspunsul participanților a fost suficient de clar încât să continui dezvoltarea atelierului.
În perioada următoare, formatul va fi adaptat și extins pentru spitale, clinici și echipe medicale care își doresc un spațiu sigur în care aceste conversații să poată fi exersate înainte de a avea loc în realitate.
Dacă ai recunoscut măcar una dintre aceste conversații...
...atunci probabil atelierul este pentru tine.
Nu îți promit că va exista vreodată o formulare perfectă pentru întrebarea „Cât timp mai am?”
Cred însă că există un mod mai conștient, mai prezent și mai uman de a rămâne în acea conversație.
Iar asta se poate exersa.
→ Hai să vorbim.
Dacă reprezinți un spital, o clinică sau coordonezi o echipă medicală și crezi că acest atelier ar putea avea sens pentru colegii tăi, scrie-mi. Putem construi împreună o ediție adaptată contextului vostru.
felixcrainicu.ro · normalitate.ro