Artist: David Bowie
Album: Hunky Dory
Casa de discuri: RCA Victor
Producator: David Bowie, Ken Scott
Nationalitate: UK
Durata: 41.37
Anul: 1971
Albumul conceptual hard rock, avand in centru povestea unui travestit ras in cap, nu l-a transformat pe David Bowie intr-un star. Venind dupa "The Man Who Sold The World", discul aduce o serie intreaga de ciudatenii acustice, un fel de tribut platit eroilor si suprarealismului.
In mod surprinzator, Bowie nu a dat lovitura, asa ca "Space Oddity", 1969, parea din ce in ce mai mult un "one hit wonder". Asa ca artistul a pretins ca este gay, dezvaluirea atragand o publicitate imensa, a scris un album despre un om in spatiu si s-a transformat in cel mai influent muzician al decadei.
Dupa ce toate acestea se vor fi petrecut, in sfarsit, oamenii (cuceriti de faimosul "Ziggy Sturdust") si-au adus aminte si de "Hunky Dory" si au inceput sa il cumpere. Au descoperit un disc afectat ("I can be Dylan, Lou Reed and Syd Barrett all at once"), dar plin de dovezi ale unui muzician uluitor care o ia usor, din viteza intai. De asemenea, marcheaza aparitia propriu-zisa a lui Camp David, care vine cu bijuterii exceptionale, precum "Queen Bitch". Bowie a venit la sedinta foto pentru coperta discului strangand in brate un album foto cu Marlene Dietrich, asa ca imaginea de pe album are in ea, cu siguranta, ceva care te duce cu gandul la o regina a filmului. Stearsa si invechita, dar regina.
Existenta temporara si calmanta a unei sotii si a unui copil au dat la iveala piese de genul "Kooks", facand din "Hunky Dory" cel mai uman disc al artistului. Totusi, are si momente grele, "Andy Warhol" fiind unul dintre ele. Avand in vedere ca a fost inregistrat doar in trei duble, albumul straluceste. "Quicksand" este o balada frumoasa, iar "The Bewlay Brothers" este un portret vrajit al bolilor mintale.
Cea mai buna dintre toate, "Life On Mars?", care s-a nascut din faptul ca Bowie a trebuit sa scrie versurile pentru piesa care s-a transformat intr-un "My Way" propriu si care nu suna a nimic pamantean.
"Voi ajunge sa fiu foarte mare, iar asta, cumva, este destul de inspaimantator." David Bowie, 1972